TERAPIA GUA SHA SI ACUPUNCTURA


 

Gua Sha e o terapie folosita de secole in Asia, precum si de catre acupunctori sau practicantii de medicina traditionala chineza. Acest tratament consta in aplicarea unor tehnici de presiune-masaj-razuire in sens unidirectional, cu ajutorul unui instrument neted, la nivelul pielii anterior lubrifiate.
Este cunoscuta si sub denumirea de cao gio (Vietnam), kerik( Indonezia), khoud lam(Laos), ga sal (Cambodgia).
Gua inseamna "a freca", "a apasa". Sha e un termen ce descrie congestia sanguina ce apare in suprafata tesutului si se acumuleaza in locurile unde pacientul experimenteaza senzatia de durere sau intepeneala; sha semnifica, de asemenea, acele mici puncte rosii (petesii) ce apar dupa aplicarea Gua Sha.
Scopul este crearea intentionata, cu caracter tranzitor, a unor petesii ce reprezinta extravazarea sangelui in tesutul subcutan. La cateva minute dupa aparitie, aceste puncte mici rosii palesc in intensitate, transformandu-se intr-o roseata neuniforma, urmand ca in decurs de 2-4 zile aceasta Sha sa dispara complet. Culoarea Sha si viteza sa de disparitie pot oferi informatii importante in ceea ce priveste starea pacientului.

Aparitia stagnarilor-atat energetice cat si fizice (sange, limfa)-in profunzimea tesuturilor, precum si acumularea de toxine in cantitate crescuta duc la aparitia blocajelor fizice si energetice manifestate prin durere, inflamatie, probleme acute sau cronice, disfunctii de diverse tipuri, metabolism ingreunat.
Medicina traditionala chineza cunoaste 5 tipuri de energii asa zis "perverse"-vant, frig caldura, umiditate, uscaciune-care, odata ce reusesc sa penetreze bariera energetica de aparare a organismului, detemina stagnarea sau perturbarea fluxului normal al Qi-ului. Prin Gua Sha, toate aceste elemente nocive stagnante sunt aduse din profunzime catre suprafata, astfel incat zonele afectate pot beneficia de un flux sanguin proaspat, bine oxigenat, fara impedimente si de o circulatie energetica normalizata.
Functiile Gua Sha, in termeni energetici s-ar putea exprima astfel:
-dreneaza meridianele;
-elibereaza Suprafata;
-rezolva stagnarea Sangelui;
-disipeaza Caldura;
-pune in miscare Fluidele;
-tonifica Sangele;
-incalzeste Frigul si raceste Caldura.

Practic, cel mai folosit instrument e o piesa de jad, dar in China se mai utilizeaza si oase de animale, corn de bivol, o moneda uzata sau chiar o lingura de supa. Pielea se lubrifiaza cu un ulei de plante (exista uleiuri speciale pentru Gua Sha, cu caracter terapeutic) si apoi se aplica acele tehnici specfice de presiune-masaj ce urmaresc in general traiectul meridianelor energetice.
Imediat dupa prima sedinta pacientul se simte adesea revigorat, usurat, creste mobilitatea articulatiei afectate; durerea acuta scade in intensitate, uneori rezolvandu-se chiar complet.
Dupa tratament, pacientul este sfatuit sa evite expunerea directa la soare, vant sau frig a zonei respective pana la disparitia Sha. Tot in aceasta perioada se indica si  un aport alimentar moderat, precum si cresterea consumului de lichide.
E important de retinut ca aceste mici puncte rosii -Sha- ce apar pe pielea pacientului nu reprezinta o iritare a pielii datorita frecarii cu piesa de jad. Roseata respectiva apare doar in zonele unde exista blocaje, energie stagnanta sau acumularea energiei perverse, iar aparitia Sha in sine, semnifica deja eliberarea (in urma manevrelor efectuate) acestor acumulari negative.


Beneficiile Gua Sha sunt numeroase.
Gua Sha se poate aplica fie singura, fie in combinatie cu acupunctura si are rezultate foarte bune in spondiloze, torticolis, problemele umarului (periartrita scapulohumerala), dureri de spate sau sciatica, gonartroze, traumatismele gleznei, entorse, poliartrita reumatoida si in general, orice tip de durere articulara sau inflamatie. E utila de asemenea, in infectii respiratorii, tuse, probleme digestive, diaree. Cercetarile au demonstrat ca Gua Sha determina o crestere de pana la 4 ori  mai accentuata a microcirculatiei la nivelul suprafetei tesuturilor (Nielsen et al. 2007) si poate reduce inflamatia (Braun et al.2011; Chan et al. 2011).